Atunci când domnia lungă a celor patru Georges s-a încheiat, fiica printului Edward, ducele de York și Strathearn (fiul lui George III), prințesa Victoria de la Saxe-Coburg-Saalfeld, a urcat pe tron. Alexandrina Victoria, tânără prințesă, încoronată Regina Victoria a Angliei, a venit ca o briză proaspătă în Marea Britanie deși și-a ținut supușii în iobăgie până la moartea ei în 1901. Cei 63 de ani și 7 luni ale domniei ei au devenit cunoscuți sub numele de epoca victoriană. Regina Victoria a influențat totul, de la politică, modă și mobilier și seturi de bijuterii până la moravurile timpurilor ei.
O epocă a marilor transformări în lume, Era Victoriană a inaugurat invenții precum automobilele, electricitatea și instalațiile sanitare interioare și a provocat schimbări rapide în industrie, împreună cu alte descoperiri științifice uimitoare. Domnia Victoriei a coincis cu momentul în care, propulsat de apariția fotografiei, fenomenul devenit ulterior mass-media și-a făcut intrarea istorică. Revistele de femei care se ocupau de treburile casei, de maternitate și de modă câștigau popularitate. Știrile londoneze ilustrate și-au făcut o misiune din a „conecta palatul la bordeie”.
Portretul tinerei regine era, literalmente, peste tot, devenind rapid proprietate publică. Încoronarea și căsătoria cu Albert a provocat frenezie în afacerea de distribuție a portretului. Imaginile cu regina au fost așezate pe medalioane, panglici, pe documente și portrete, potrivite pentru înrămare, extrase direct din paginile periodicelor. Niciodată nu a fost nimeni atât de bine urmărit și emulat. Bijuteriile și moda Reginei, împreună cu cea a familiei și a membrilor curții, au influențat lumea.
Bijuteriile au fost extrem de importante în viața Reginei. De tânără fată era copleșită cu bijuterii și accesorii în dar. Aceste piese și accesorii deși erau la modă, nu erau deosebit de remarcabile, dar aveau o mare valoare sentimentală. Viața de la curte era animată și lipsită de griji sub domnia tinerei regine. Ea purta bijuterii din abundență. Bijuteriile Coroanei și comorile generațiilor vechilor regine au fost restaurate și restilizate pentru a se potrivi Reginei.
Un colier solar de la regina Adelaide a fost purtat adesea de Victoria ca o diademă. Într-un portret care o ilustra pe regină într-un cerc regal al lui George IV, ea poartă cerceii cu diamante ai reginei Charlotte. În mod simbolic, ea purta o brățară în formă de șarpe în Consiliul Privat, semnificând admirația ei pentru „înțelepciunea șarpelui”. Această bijuterie a servit drept continuitate dinastică pentru coroană.
În timp ce Victoria stabilea acum tendințele modei în îmbrăcăminte și bijuterii, piesele pe care le purta simbolic nu erau neapărat favoritele ei personale. Un medalion în formă de inimă, de fapt un memorial cu părul Prințului Albert, un portret miniatural cu Albert și o broșă de safire și diamante, pe care el i-o dăruise înainte de nuntă, erau bijuteriile pe care le-a prețuit cel mai mult. În ziua nunții ei a purtat o cunună simplă de flori de portocal pe cap, care a devenit simbolul iconic al mireselor din acele vremuri.
Bijuterii sale de nuntă au constat într-un colier „turcesc” elaborat cu diamante și cercei asortați, broșură din safire și diamante primite de la Albert și Ordinul Garterului. Purtătorii trenei Victoriei au primit câte o broșă de vultur placată în turcoaz cu ochi de rubin și perle în ghearele sale, broșă proiectată de Albert. Șase duzine de inele cu portrete ale miresei în medalion smălțuit au fost produse ca mementouri pentru prieteni și penițe de aur ornate cu medalioane emailate au fost oferite bărbaților.
Albert adesea îi dăruia Victoriei bijuterii realizate după designul său personal. Un cadou, care a început ca o broșă de aur și porțelan cu flori de portocal și mai târziu a inclus cercei și o coroană, totul în tema portocalilor, nu numai că a devenit important simbol al nunților regale, dar a fost probabil cea mai copiată bijuterie a reginei. Promovarea imaginii reginei prin noile mijloace media a permis tendințelor de moda să se răspândească rapid în întreaga lume. Dacă ar fi să examinăm cu atenție portete cu femei ale acelor vremuri vom întâlni copii ale bijuteriilor și rochiilor Victoriei aproape cu exactitate.
A fost produsă o cantitate uriașă de bijuterii victoriene pe care regina să le poarte la baluri și bancheturi, marcând nașterea fiecăruia dintre cei nouă copii, zile de naștere și aniversări și ca daruri care trebuiau prezentate la căsătoriile și nașterile din familia regală. Copii ale acestora există în arhivele bijutierilor care le-au produs – R. & S. Garrard și Rundell, Bridge & Co. În plus, bijutierii și meseriașii din branșă au invadat Marea Britanie ca urmare a tulburărilor de pe continent. Mulți dintre acești artizani lucrau la producția de bijuterii pentru coroană.
În 1848, Victoria și Albert au cumpărat proprietatea Balmoral în Highlands din Scoția și au construit o casă de familie acolo. Victoria a fost încântată de designul scoțian și a început să adune bijuterii scoțiene încă de la prima lor vizită. Bijuteriile în tradiția scoțiană au fost, în general, recunoscute ca bijuterii victoriene „la modă”. Brățările flexibile, emailate în culorile tartanului (fustei scoțiene), și broșe și pini au fost cele mai populare bijuterii scoțiene. Deși majoritatea acestor bijuterii au fost de argint, unele au fost modelate în aur. Bijuteriile Victoriene Scoțiene conțineau cuarț de aur din Munții Cairngorm, carneol – piatra sângelui, jasp, mușchi de agat și email.
Albert a continuat să fie de mare ajutor în designul bijuteriilor purtate de Regină. O diademă de safir și diamant, concepută de el pentru a fi purtată în mai multe moduri, era favorita Reginei. Colecționând diamante, Albert le aranja în suitele de bijuterii ale Reginei. El chiar a mers atât de departe încât să-i remodeleze diamantului Koh-i-Noor. A resucitat în continuare „Societatea pentru Încurajarea Artelor, Producătorilor și Comerțului”. Expunerea obiectelor din Colecția Regală la diferite expoziții a oferit publicului oportunitatea unică de a vedea aceste comori.
În 1851, Albert a sponsorizat Marea expoziție a Industriei tuturor națiunilor, la Londra, dând astfel naștere expozițiilor Age of International. În plus față de minunatele mașini și invenții expuse, bijuterii victoriene, ceasuri și exponate de piatră prețioasă au atras atenția în întreaga lume. Peste 6 milioane de persoane au vizitat expoziția și au văzut diamantul Koh-i-Noor de 280 carate și diamantele de 177 de karate aparținând lui Adrian Hope.
Bijuterii purtate în mod uzual, cum ar fi chatelaine și broșe, cercei, cruci, quatrefoils și coliere au fost, de asemenea, expuse. Bijuteriile care reflectă o renaștere gotică a designului medieval, elementele arhitecturale smălțuite și motivele naturale, cum ar fi florile stilizate din bijuterii, au fost, de asemenea, expuse. Modelele variate și eclectice afișate aici au făcut apel la natura romantică a victorienilor și au devenit motivele definitorii ale acelor bijuterii victoriene. Victoria și Albert au achiziționat câte un ceas „fără cheie” de la Patek & Co. de la expoziție, făcând compania celebră.
Rădăcinile germane ale lui Albert au fost respectate în tradițiile și ritualurile stabilite în Casa Regală. Modul în care zilele de naștere și de Crăciun erau sărbătorite de familia regală a devenit model în întreaga regiune. Aniversările și jubileul de argint, aur și diamant au fost sărbătorite în stilul german. Bijuteriile și suvenirurile de comemorare a expozițiilor și festivalurilor i-au ținut pe bijutieri destul de ocupați în această epocă. Schimbul de vizite din 1855 ale împăratului francez Napoleon III și ale împărătesei Eugénie, mai întâi la Londra, a fost urmat de cele ale Victoriei și ale lui Albert la Paris. O cantitate incredibilă de bijuterii au fost produse în acest scop, incluzând restaurarea și restilizarea unor bijuterii vechi, de către Garrard la Londra si de Bapst in Paris. Hainele și bijuteriile reginei și împărătesei au fost pe larg relatate în mijloacele mass-media. S-a făcut schimb de cadouri de bijuterii și, fără îndoială, o mare atenție a fost acordată fiecărei bijuterii victoriene, influențând astfel stilul și design-ul celor două țări.
În 1858, accentul a fost pus pe nunta fiicei lor celei mai mari, Vicky, și a prințului Frederick William de Prusia. Cadoul de nuntă din partea mirelui a inclus un colier de perle format din „32 perle mari orientale”. Pentru anturajul prințesei regale, prințul a oferit câte o brățară de aur împodobită cu un vultur prusac cu diamante. Regina a purtat bijuteriile coroanei, inclusiv Koh-i-Noor-ul. Această nuntă a fost concepută pentru a fi model tuturor căsătoriilor regale viitoare.
Următorul pe lista căsătoriilor era prințul Țării Galilor, dar, înainte ca el să se căsătorească, soarta a decis altfel. În martie 1861, mama reginei a murit, urmată mai târziu în acel an de iubitul prinț Albert al Victoriei. Victoria, și întreaga sa țară, a fost îndoilată. Bijutierii regali au fost extrem de ocupați cu producția de bijuterii de doliu. Medalioane cu fotografii miniaturale și memoriale cu păr au fost produse la scară mare pentru ca Regina să le poată distribui rudelor și prietenilor, împreună cu broșe pin cu portretul prințului și pandantivele memoriale. O perioadă de doliu de trei luni a fost stabilită pentru curte, dar regina a rămas în doliu pentru tot restul vieții sale.
În cele din urmă, regina și-a reluat călătoriile și rarele ei apariții publice. Costumele ei erau încă produse din mătase neagră, dar au devenit din ce în ce mai elaborate, și accesorizate cu mărgele decorative negre și alte decorațiuni. Bijuteriile cu diamante purtate în cantități enorme au împodobit veștmintele de doliu ale văduvei. La Jubileul de Aur din 1887, regina a strălucit de diamante, purtând un colier cu diamante cu colțuri mari, și un pandativ cu diamantul Lahore, împreună cu cercei cu diamante mari, diverse insigne și cameouri. Pandantive de suveniruri, broșe și medalii au fost create în volum mare pentru a sărbători Jubileul de Aur, iar mai târziu Jubileul de Diamant, multe dintre aceste bijuterii existând și astăzi.
Pe 22 ianuarie 1901 epoca victoriană s-a încheiat cu moartea reginei iubite a Marii Britanii. În sicriul ei au fost depuse mica coroana imperială, gulerul Garterului, împreună cu regalia, însemnele regalității, sferele și sceptrul. O mare parte din bijuteriile care fuseseră în proprietatea Coroanei, au fost păstrate cu grijă pentru viitoarele regine ale Angliei. Cutii de bijuterii de Maroc purpuriu, căptușite cu catifea albă, purtând cifrul Reginei, au fost create pentru a fi distribuite în amintirea bijuteriilor ei. A fost urmată la tron de fiul ei, Edward VII.
Traducere, text original aici
