În a doua jumătate a secolului al XIX-lea numeroase forțe active din lumea artelor decorative au propulsat artizanii frumosului din sfera banalului în cea a incredibilului. O forță de constrângere pentru inspirație în artă a redeschis rutele comerciale cu Estul în 1858. Japonezii au fost invitați să participe la Expoziția Internațională din Londra din 1862, iar stampele și gravurilor în lemn japoneze, cu interpretarea simplă și elegantă a naturii, au avut o influență profundă asupra celor care cautau o nouă estetică. Japonismele, așa cum au fost denumite, au constituit rapid antidotul la capriicile designului erei victoriene, pe care îl căuta noua generație de artizani.
Bijutieriile au fost primele care au preluat legătura japoneză dintre natură și design, simplitatea formei sale, utilizarea intensă a culorii și conceptul de mix de metale, dând naștere astfel unui stil decorativ complet nou. Revoluția care a declanșat mișcarea Arts and Crafts din Anglia s-a născut din nemulțumirea publicului față de mărfurile fabricate de mașinile pe atunci cu multe deficiențe de proiectare. Artizanii mișcării au propulsat includerea artei în obiectele utilitare, oferind astfel un loc pentru artă în viața cotidiană.
Promovarea auto-exprimării prin această mișcare a dus la apariția breslelor și cooperativelor care au oferit un mediu favorabil pentru cultivarea acestei îmuguririri revitalizante a creativității. În Franța, Europa și Statele Unite, Mișcarea Arts and Crafts a oferit un cadru stabil pentru emergența noilor ideilor în artă, în special în domeniul bijuteriilor și al prelucrării metalelor. Această predilecție pentru obiectele decorative prelucrate manual, în combinație cu japonismele în vogă, au constituit ingredientele care au dus la nașterea Art Nouveau.
La Paris, comerciantul de artă Samuel Bing și-a redeschis galeria de artă asiatică, botezând-o „L’Art Nouveau”, dând astfel, accidental, un nou nume esteticului. În 1895, Bing a organizat o expoziție internațională pentru a celebra redeschiderea galeriei sale. A reunit mulți dintre artiștii care formau nucleul mișcării Art Nouveau. Deschiderea L’Art Nouveau a prezentat toate tipurile și stilurile obiectelor decorative, inclusiv Cristalele Favrile de la Tiffany, sticlă Gallé și obiecte din diverse arte decorative de Lalique. Societatea Națională a Artelor, Societatea Artelor Plastice, Societatea Artistică Franceză și alții au încurajat și susținut această revoluție de ceva timp, dar toți artizanii mișcării și-au dat întâlnirea, oarecum întâmplător, la galeria lui Bing.
După ce a pus bazele noului său proiect temerar, Bing și-a propus să creeze un pavilion Art Nouveau pentru expoziția internațională din 1900 de la Paris. Bing supraveghea personal lucrarea, folosind artiști pe care îi simțea potriviți pentru transpunerea idealului său – Edward Colonna, Georges de Feure și Eugene Gaillard. Curând o nouă temă predominantă a apărut în designul Art Nouveau – linia liberă. Uneori denumită linia „whiplash”, aceasta a fost folosită pentru a sugera mișcarea și pentru a interpreta formele și liniile întâlnite în natură, de la plante la părul unei femei, sau la curbele feminine; în esență, tot ceea ce mișcă, se unduie și se regăsește în natură. Modul în care a fost utilizată această linie a definit caracteristicile Art Nouveau, cu expresii specifice fiecărei țări. În Anglia a apărut ca o revigorare celtică care curge printre pătrate, triunghiuri și noduri. Francezii au avut o abordare figurativă, folosind „linia” pentru a defini părul unei femei sau unduirea unei plante în bătaia vântului. Alte culturi au folosit-o pentru a crea desene libere cu design abstract.
Importanța liniei melodioase a fost exprimată de Walter Crane: „Linia, a scris el, este importantă. De aceea, designerul, în adaptarea artei sale, se sprijină pe artefactele ei – linia determinantă, linia accentuată, linia delicată, linia expresivă, linia care delimitează și unește într-un tot.
Diferite teme și motive au fost recurente în crearea de bijuterii Art Nouveau. Insectele – creaturi fantastice, în special libelulele și fluturii, au fost interpretate într-o multitudine de forme și medii.
Tehnica emailului plique-à-jour (din franceză ”lăsat la lumina zilei”) a fost cea mai potrivită pentru a furniza culoare, lumină și viață aripilor diafane ale acestor creaturi fascinante. Gandacii, lăcustele, păianjenii și alte insecte au inspirat, de asemenea, bijutierii care lucrau în estetica Art Nouveau. Șarpele Victorian, înfășurat atât de blînd în bijuteriile din secolul al XIX-lea, a fost reinterpretat în mișcări, detalii și culori noi, senzuale. Alte reptile au ieșit din formele lor rigide și învechite, devenind vii, mișcătoare și în nuanțe glorioase. Păunii, cu penajul lor magnific, au luat noi forme cu pigmentări vibrante și mișcări sinuoase. Lebedele, rândunicile și cocoșii se plimbau jucăuș și senzual printre acele bijuterii Art Nouveau. Dar și întunecatele creaturi mitologice, lilieci, bufnițe, vulturi ornamentați fabulos în interpretări amenințătoare constituiau alegeri proaspete și revitalizante pentru stilul personal. Pentru cei mai puțin aventuroși, peisajele miniaturale, în combinație cu elemente din natură și-au găsit, de asemenea, interpretarea în bijuterii.
Victorienii, altfel decât într-o redare mitologică cameo sau intaglio, considerau folosirea decorativă a figurii feminine și a feței inacceptabile. Bijuiterii Art Nouveau însă au lansat ideea formelor feminine în combinație cu elemente din lumea naturală, cum ar fi niște aripi de fluture, creând creaturi fantastice care debordau de culoare și senzualitate. Aceste fantasme feminine au apărut pe diademe, broșe, brățări și inele. Odată ce limitările Victorianismului au fost depășite, un „cult al figurii feminine” a guvernat lumea designului. Schimbarea rolului femeii în societate a fost inspirată de artizanii Art Neauvou. Frumusețea și realizările marilor actrițe și cântărețe de operă nu numai că au oferit bijutierilor inspirație, ci, purtând ele însele aceste noi bijuterii flamboiante, au ajutat la propulsarea esteticii în noul secol.
Bijutierii din Arta Nouveau au fost revoluționari în alegerea de medii noi, precum și în folosirea celor vechi. Aurul și argintul a fost prelucrat până la o blândețe care părea vie. Pietre precum opalul și piatra lunii, strălucind delicat și misterios, se potriveau noului aspect. Cornul, osul și fildeșul au putut fi texturate și sculptate în acord cu noua „linie” devenind astfel elemente importante. O renaștere și reinventare a smalțului a fost esențială în adăugarea culorii și a dimensiunii lucrărilor. Tehnica emailului plique-à-jour a fost redescoperită și utilizată magnific pentru a crea interpretări naturale translucide ale plantelor și aripilor insectelor, transmiterea luminii și amestecarea în culori de fond, aducând bijuteriile la viață. Emailul Champlevé a fost aplicat pe deplin în moduri noi pentru a adăuga adâncime și mister. Pâte de verre, un fel de sticlă care putea fi manipulată într-un mod asemănător pietrelor putea fi modelat și lustruit în toate obiectele și a fost folosită pe larg în această perioadă.
Unul dintre cei mai influenți designeri care au creat în stil Art Nouveau a fost René Lalique (1860-1945). Deși a fost instruit ca bijutier, Lalique a lucrat în multe domenii diferite ale artelor decorative. La începutul carierei sale și-a vândut desenele unor case mari de bijuterii din acea perioadă, Boucheron, Cartier și Verver. În cele din urmă, a creat bijuterii după propriile desene sau modele cu mult succes. În timp ce experimenta cu smalțul, Lalique a devenit complet absorbit de sticlă, un mediu pe care în cele din urmă l-a transformat într-un proiect de-o viață. După ce a provocat destulă vâlvă în lumea artei cu nudurile sale feminine, considerate pe atunci o temă imorală, acestea au devin marca sa comercială Lalique. Inutil să mai adăugăm, a fost copiat la scară largă.
Henri Verver (1854-1942), un alt artizan foarte influent în mișcarea Art Nouveau, și-a făcut numele, creând bijuterii după desenele altora, în primul rând după cele ale lui Eugene Grasset (1841-1917). Pieptenele de păr, excelent redat în plique á jour cu perle cu motive organice, a fost unul dintre cele mai mari succese ale lui Verver. Compania Fouquet înființată în 1860 va contribui la mișcarea Art Nouveau în primul rând prin reprezentantul său, fiul lui Alphonse Fouquet, Georges (1862-1957). Georges a dus compania într-o direcție cu totul nouă, folosind opal, smalț cu aur și pietre colorate pentru a-și produce bijuteriile. Un alt designer, Charles Desrosiers, s-a alăturat echipei Fouquet și a proiectat unele dintre cele mai magnifice bijuterii ale perioadei. Colaborarea cu artizani atât de importanți precum Alphonse Mucha și Etienne Tourette a dus compania pe noi culmi. Un alt artizan, de asemenea, din Paris, Lucien Gaillard (1861-1933) specializat în plaques de cou, piepteni și pandantive. Puternic influentat de stilul japonez, Gaillard a lucrat deseori în email, opal și pietre colorate după propriile sale desene. Patinarea devine în cele din urmă specialitatea sa.
Casele importante de bijuterii au participat fiecare la mișcarea Art Nouveau în moduri diferite. Bijuterii Art Nouveau și stilul Edwardian au evoluat împreună în Franța și Anglia. Într-un efort de a satisface cât mai bine clientul, marile case de bijuterii se întreceau în a combina elemente din fiecare stil pentru a crea noi și noi mixuri de bijuterii. Boucheron a creat piese foarte mari cu pietre de înaltă calitate care îndeplineau criteriile ambelor stiluri. Chaumet, Coulon și Cartier au produs bijuterii magnifice în stil Edwardian, cu elemente de estetică Art Nouveau.
Specializarea a fost motivul pentru care acele bijuterii bijuterii Art Nouveau franceze au ajuns pe culmile superioare ale realizărilor tehnice. Emailul a devenit caracteristica principală a bijuteriilor Art Nouveau, însă nu toți bijutierii aveau experiență în artă. De multe ori, email-iștii lucrau independent ca freelanceri și erau disponibili pentru a fi angajați de către bijutierii care aveau nevoie de abilitățile lor. Doar câteva dintre bijuteriile acestei epoci au fost proiectate de un artist, produse de un bijutier și finisate de un specialist. Multe dintre cele mai importante case de bijuterii ale acelor vremuri angajau specialiști diferiți în ateliere cu specializarea corespunzătoare.
Producția de masă a medaliilor mici a devenit o modalitate de a răspândi aceste bijuterii maselor largi. Aceste medalii erau foarte populare și se bazau adesea pe teme din antichitate, cum ar fi zei greci și romani, profiluri feminine, motive religioase și simboluri din natură. Aceste lucrări de artă miniaturale erau ieftin de produs și, prin urmare, se vindeau la prețuri accesibile. Au luat forma broșelor, pandantivelor, nasturilor, manșoanelor și a talismanelor care au fost produse într-un volum atât de mare, încât multe dintre ele au rezistat timpului până azi.
Art Nouveau a existat în alte țări în forme similare. În Germania și Austria a fost numită Jugendstil. Art Nouveau / Jugendstil, bijuteriile în Germania și-au luat, în general, temele din natură. Florile, împreună cu alte plante, au fost deosebit de bine reprezentate. Lucrările marilor designeri au fost copiate prolific în materiale mai mici, cum ar fi alpaca, cupru și sticlă, dar cu o excelentă manoperă pentru a crea bijuterii pentru clasa de mijloc. Theodor Fahrner (1868-1929) a fost un producător important de bijuterii în acest stil. Pornind de la colonia de artizani din Darmstadt, Farhner a produs bijuterii ieftine, copii dupa lucrări avangardiste pentru masele largi. În Austria, cele mai populare bijuterii au fost create de Wiener Werkstaätte sub supravegherea lui Josef Hoffmann (1870-1956). Acest atelier a subliniat importanța interacțiunii dintre designer și executanții de proiect, pentru a asigura astfel continuitatea designului.
În Anglia, mișcarea Art Neauvou a constituit un rezultat al mișcării Arts and Crafts și s-a intersectat puternic cu acest curent. În mod ironic, cele mai de succes articole produse în Anglia au fost cele care au fost reproduse mecanic, în opoziție directă cu filosofia de bază a mișcării Arts and Crafts. Liberty & Co. și Charles Robert Ashbee au început să folosească mașinile pentru a-și reproduce bijuterii în 1900 și, ca urmare, multe dintre aceste piese mai pot fi întâlnite și astăzi. Archibald Knox a introdus cu succes renașterea celtică stilizată în ”linia liberă”, adesea întărită cu smalț și opal în argint și aur, cu o textura „ciudată”.
În Statele Unite, mișcarea Art Nouveau poate fi găsită în designul de bijuterii produse în masă în Newark, New Jersey și Providence, Rhode Island. Articolele mici, ieftine cu motive Art Neauvou au fost create pentru micii comericanți din abundență. Case de bijuterii americane importante au creat însă și bijuterii Art Nouveau unicat. Tiffany & Company a înființat studiourile Tiffany în mod express pentru a produce piesele Art Nouveau prelucrate manual. Tiffany a folosit pietre neobișnuite și perle baroce cu linii curgătoare și motive naturaliste. Un alt bijutier proeminent, Marcus & Co., a produs o cantitate importantă de bijuterii Art Nouveau derivate din bijuteriile franceze cu tematică florală, utilizând extensiv smalțul.
Stilul Art Nouveau, așa cum s-a dezvoltat în Franța, a ridicat creația de bijuterii la nivel de artă, dar în mod regretabil, a fost imitat barbar în întreaga lume. Ceea ce a început ca o revoluție în interpretarea designului, a artizanilor din fiecare disciplină, a ajuns ca produs de masă într-o piață saturată, în încercarea de a răspunde dorințelor consumatorilor de la toate nivelurile. Mișcarea Art Nouveau s-a încheiat odată cu izbucnirea primului război mondial în Europa. Stilul nu a fost reluat decât după război, în unele elemente de design din Mișcarea Modernistă, întrucât acestea se încadrau în cultura populară a anilor 1930.
